De ce ne multumim cu mai putin decat dorim?

La ce ma refer?
La multe lucruri: casa,  servici, iubire, prieteni, etc.
Nu avem bani sa ne cumparam casa visurilor noastre. = Doua inimi intr-o coliba.
Nu avem de unde alege un servici mai bine platit si mai putin stresant. = Macar imi platesc facturile
Cine suntem noi sa ne dorim pe cineva care sa ne iubeasca si sa ne faca fericiti? = Toti au probleme in casnicie. Ce daca nu mi-a oferit mai o floare sau nu-mi spune un cuvant frumos?
Prietenul ma suna numai la nevoie... . = Asa sunt oamenii.

Nu, nu asa sunt oamenii, asa este prietenul in chestiune.
Ne multumim cu mai putin pentru ca nu avem rabdare si credinta.

Personal mi s-a spus si mi se spune ca sunt prea pretentioasa in materie de barbati. "Ai sa mori singura-n casa.". 
Poate, ori poate ca nu. Depinde de alegerea mea. Pot sa aleg sa ma multumesc cu oricine si sa plang in pumni pentru restul zilelor mele, sau pot sa aleg sa fiu singura pentru mai mult de jumatate din viata si sa fiu fericita alaturi de sufletul meu pereche pentru cativa ani numai. Sau zile. Ca sunt dispusa sa astept si sa nu ma mai multumesc cu mai putin decat merit.

M-am schimbat si continui sa ma schimb pe zi ce trece. Mi-am schimbat idei, pareri, juraminte, visuriplanuri, etc. Am crescut, am plans, am suferit, mi-am blestemat ziua-n care m-am nascut, dar la final am decis ca asta este viata:calatorie, nu o destinatie.

Cine ramane cu aceleasi idee mai mult de zece ani... inseamna ca nu a invatat nimic in toata perioada asta.

Am recitit unele postari publicate acum 3 ani de zile. Mi-am pus mainele-n cap. Dar am evoluat mult de atunci. Nu mai sunt cinica, si nici asa ironica. Poate rad mai putin, dar sunt ai senina, mai buna si mai intelegatoare.

  • Cred in iubire absoluta. Cred ca daca astepti si crezi, vei gasi pe persoana care te va face fericit/a. Si viceversa.
  • Cred ca mai exista gentlemen si femei cu frumusete naturala.
  • Cred in fericire. Pentru ca fericirea este o stare a mintii si este o libera alegere. 
  • Cred in minuni. Cred ca sunt oameni care fac minuni. 
  • Cred ca exista un Dumnezeu, Ilah, Ellah, Krishna, El, Elohim, Budha, etc. - Eu il numesc Dumnezeu ca asa am invatat. 
  • Cred ca visurile devin realitate.
  • Cred ca-mi vor fi publicate cartile-ntr-o zi. - Da, am schimbat ordinea cuvintelor pentru a evita o cacofonie. - Mama... ce stres. - Glumesc, nu ma stresez eu pentru asa ceva.
  • Cred ca voi avea o casa cu un semineu adevarat. Deja ma vad infofolita pana-n peste cap cu o patura de lana de oaie, asezata pe un fotoliu citind si ascultand suieratul vantului... .
  • Cred ca nu este necesar sa corectezi pe toata lumea si sa te crezi cel mai destept dintre destepti. 
  • Cred ca daca citesti mai multe carti decat unul care mulge vaca, nu esti cu nimic mai presus.
  • Cred ca un om (femeie sau barbat, da) se poate schimba total de la o zi la alta. Un diavol poate deveni inger si invers. In zilele astea mai este o varianta: orice om poate deveni vampir. 
  • Cred ca voi vedea soarele intr-una din zilele urmatoare.
  • Cred ca fratii si surorile se pot iubi sau ura... Legatura de sange nu inseamna automat iubire.
  • Cred ca poti manca chipsuri, ciocolata, dulciuri, paine cu cartofi, etc = orice-ti doreste inima), si sa te mentii in forma.
  • Cred ca poti sa fii bogat fara sa fi furat de la nimeni. 
  • Cred ca daca ma insulti si critici cu rautate, nu este problema mea, dar a ta.
  • Cred ca voi bea un pahar de vin si tot asa.
Chiar ca nu are sens ce scriu acum; cel putin nu pentru voi. Dar are pentru mine. Devin din ce in ce mai "filozoafa". Ma da mult mi-a trebuit sa ajung aici. Si cat mai am de mers... .

Ne multumim cu infinit mai putin decat ne dorim pentru ca suntem nerabdatori. Pentru ca ne conformam regulilor nescrise ale societatii.
Pentru ca nu credem in noi, in miracole si-n puterea universului. Nu credem ca meritam sau ca exista ceea ce dorim.
Eu... am ales sa cred in toate acestea si-n infinit mai mult.

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - rongleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.


Post a Comment

0 Comments

>